Dusan Urban

Anthony Robbins a spus odata: “Fie crezi ca poti sa faci ceva, sau dimpotriva crezi ca nu esti in stare, in ambele cazuri ai dreptate.” Mult adevar in afirmatia lui.

Uitandu-ma insa la situatia actuala constat ca:

1.  S-au intamplat cateva chestii in special in USA, majoritatea din cauza lacomiei oamenilor (subprime, NINJA loans, Madoff), care au aratat cat de instabila este situatia globala. (Globala din cauza pietelor financiare care azi sunt interconectate )

2. Mass-media a influentat masiv, fiecare incercand sa transmita cat mai multe detalii despre “gravitatea problemei”.  (Nu stiu daca voi intelege vreodata de ce stirile negative sunt mult mai interesante, si constituie majoritatea stirilor oricarei publicatii sau televiziuni.)

3. 70% din oameni habar nu au despre cum functioneaza “sistemul” (am fost optimist cand am pus 70%), rezultatul fiind ca 75% din romani cred ca o vor duce mai prost in 2009.

4.  Pesimismul si proasta dispozitie duc la multe ganduri, nu prea fericite de obicei. (in cazuri extreme se ajunge la sinucideri). Ajunsi in acest punct cercul se inchide si avalansa e pregatita:

- oamenii scot in masa bani din banci, provocand probleme si celor care nu aveau nici un fel de probleme inainte

- toti sunt speriati, cei din bursa incep sa vanda haotic, deseori fara nici o logica doar din cauza emotiilor provocand caderi masive.

- majoritatea intra intr-un fel de stand-by, nu cumpara nimic (ma refer in special la produsele a caror pret depaseste un anumit prag, de ex. imobiliare, auto, electronice) fapt care duce la scaderea vanzarilor, ulterior la concedierea angajatilor deveniti peste noapte “inutili”.

5. Rechinii vor veni si vor prelua la pret de nimic firmele care au “intrat” in probleme. (deseori create artificial)

6. La un anumit moment dat se va atinge un prag cand oamenii vor constata ca mai jos nu se poate merge. Devin mai optimisti, mai creativi si incep sa puna lumea in miscare.  Cum apar si primele rezultate pozitive, au ganduri mai pozitive, si cred ca vin vremuri mai bune decat cele ce au trecut.

Bineinteles ca au dreptate, dar de ce a durat atat de mult pana si-au dat seama?

E interesant de urmarit cum  o multime formata din oameni relativ inteligenti  actioneaza ilogic in grup.

Exemplu:

Stau in aeroport, in sala de imbarcare pe o banca. La fel fac si majoritatea oamenilor care zboara cu acelasi avion. Vine tipul care verifica biletele. Cam 90% din pasageri (cifra 90% vs 10%  care raman asezati imi aminteste de Pareto si principiul lui) se ridica si formeaza o coada lunga de cativa metri. Bineinteles foarte indesati, impingandu-se. Pentru a transporta toti pasagerii in avion e nevoie de 2 autobuze. Iar multi dintre ei stiu asta. Cand se umple primul autobuz e o pauza de cateva minute pana ajunge celalalt. Totusi multimea sta in picioare tot timpul acesta. Urmeaza a 2-a tura. Cei ce s-au grabit asteapta acum jos in bus in frig pana verifica biletele la toti.

Urmeaza urcarea in avion. Cei care s-au grabit primii in autobuz au dublu beneficiu: stau cel mai mult timp indesati si petrec cel mai mult timp afara cu vantul rece de pe scarile avionului.

Ne-am ridicat de la sol, totul e ok. Un tip se duce la toaleta. Cum observa, se duc alti 4. Dupa 1:20 h de zbor aterizam. Nici nu se aprind bine luminile iar cei 90% sunt toti in picioare incurcandu-se reciproc pe coridorul stramt din avion. Scarile vor veni peste vreo 5-6 minute timp care il vor petrece in pozitii ciudate pe coridorul avionului. Ajung scarile, se deschide usa, toti se grabesc in fata, impingandu-se. Cate unul isi uita ceva in avion fiind o parte fidela a multimii care se grabeste.

Cum se ajunge la cladire, incepe cursa (bagajele insa sunt inca in avion, dureaza circa 10 minute pana le aduc). Cam jumatate din pasageri au format zid (cat cel din China, nu ai sansa sa treci de ei) in jurul benzii care aduce bagajele. Astfel se asteapta dublu fiindca cei din spate nici nu vad ce bagaj trece.  Dupa un anumit timp lumea isi ia bagajele si iese afara unde unii cad prada taximetristilor harnici. (Ma refer la cei care iti sar in ajutor cu valiza si te taxeaza 50 de euro).

Povestea se incheie aici insa as sti sa dau si alte exemple din supermarket, meci de fotbal, trafic (in special cel din Bucuresti), fast food, etc.

Numarul mare de situatii in care multimea actioneaza similar ma face sa ma gandesc la piata financiara si situatia actuala.  In mare se stie cine si cat a pierdut.  Dar cine e la celalalt capat?

La final un citat: “The man who wants to lead the orchestra must turn his back on the crowd” – James Crook

De la un anumit moment dat in istoria omenirii banii au inceput sa insemne foarte mult. Pentru unii inseamna putere, iar puterea are gust dulce.

Banii pun in miscare, banii schimba, ofera libertate sau dependenta, depinde de om ce alege. Lipsa lor provoaca crize financiare, excesul in multe cazuri duce la dezorientare. Oamenii care nu au bani sunt ingrijorati deseori peste masura cum sa-i faca. Cei care au, si mai ales cei care au multi  nu dorm cu gandul la ce sa faca cu banii, cum sa faca mai multi sau macar sa nu ii piarda. Si cercul se inchide.

Faimosul George Soros a afirmat: “Nu conteaza daca ai dreptate sau nu ai, conteaza cati bani castigi cand ai dreptate  si cat pierzi cand nu ai dreptate.” Se refera la trading atunci, insa principiul se aplica din pacate si in viata de zi cu zi unde pana si dreptatea e interpretabila daca e vorba de suma corecta.

Puterea aceasta enorma, insa schimba si modeleaza si oamenii si caracterele lor, creand astfel doua categorii de oameni. Oameni de genul lui Buffett, Gates sau Madoff, Ponzi, Merckle.